AFACEREA TRANSFORMATORUL

AFACEREA TRANSFORMATORUL

Cum să spoliezi statul, dacă te numeşti Fenechiu

Înainte de privatizare, Electrica Moldova SA a băgat în conturile deputatului liberal ieşean Relu Fenechiu sute de miliarde lei @ Dosarul anchetei a fost uitat într-un sertar de procurori ieşeni @ Există date certe conform cărora Fenechiu a vândut transformatoare furate, introduse în contabilitate pe baza unor facturi false @ O reţea bine pusă la punct a permis achiziţia unor transformatoare de la firmele de stat, la preţuri de fier vechi, şi revânzarea lor către Electrica Moldova SA la preţuri astronomice @ Toată afacerea reprezintă o metodă de spoliere a firmelor de stat

Transformatoare electrice cumpărate de Relu Fenechiu în perioada anilor 1999 - 2004, cu sume care ating circa 20 miliarde lei au fost revândute către SC Electrica Moldova SA - înainte de privatizarea acesteia, cu aproximativ 100 miliarde lei, fie că aceasta avea sau nu nevoie de ele. Procurorii Departamentului Naţional Anticorupţie - DNA au obligaţia să cerceteze amănuntele acestei afaceri, în condiţiile în care ancheta procurorilor ieşeni pe acest subiect trenează, iar dosarul pare să fi fost abandonat într-un sertar. Aspectele de corupţie ce trebuie clarificate sunt reprezentate de legăturile dintre foşti directori ai SC Electrica Moldova SA din Bacău, respectiv Mazilu, Turbatu şi Toma Suru, cu actualul deputat liberal Fenechiu, în condiţiile în care firma acestuia - La Rocca SRL - a construit vilele celor trei directori menţionaţi.

Reţeta

Afacerea pe care o vom numi "Transformatorul" are un regizor în persoana lui Relu Fenechiu, principalul beneficiar de foloase necuvenite de pe urma tranzacţiilor de ordinul sutelor de miliarde lei, cu SC Electrica Moldova SA. Zeci de transformatoare au fost cumpărate de Fenechiu, în perioada 1999 – 2004, de la Dragoş Stănescu, cetăţean de etnie rromă din comuna ieşeană Grajduri, satul Zanea. Palatul impunător de la intrarea în inima etniei rrome a fost ridicat de pe urma afacerilor cu transformatoare. Cu puţin timp în urmă, Stănescu a susţinut în faţa reporterilor cotidianului ZIUA de Iaşi că afacerea a fost una corectă, dictată de piaţă. Multe dintre aceste transformatoare au fost fie furate, fie cumpărate la preţuri derizorii de la întreprinderi de stat, aşa cum rezultă din ancheta jurnalistică. "Afacerile cu domnul Relu nu le mai facem, pentru că am văzut că lumea vorbeşte. Noi am primit transformatoare de la ţigani din toată ţara. Eu le-am luat la un preţ şi le-am vândut domnului Relu şi el le-a dat mai departe, nu mă interesează unde, ca în afaceri", a susţinut Dragoş Stănescu.

Afacerea

Firmele principale care au intrat în vizorul lui Fenechiu sunt întreprinderi mari, cu capital majoritar de stat la acea vreme şi care aveau în dotare transformatoare electrice mari, MVA 40, greu de găsit şi care nu se mai fabrică nici măcar la Electroputere SA Craiova. Aceste transformatoare, de care Electrica Moldova SA avea sau nu nevoie, au fost luate de la Tepro SA, Celhart Donaris SA, Siderca SA şi Famos SA Suceava. Directorul fabricii de la Suceava, fabrică de seringi, a afirmat că Dragoş Stănescu a venit personal pentru a încheia afacerea, aducând cu el o echipă de specialişti pentru demontarea colosului de 57 de tone. "Era în anul 2000 şi la noi la fabrică a venit acest Dragoş Stănescu din Ciurea, patron la firma {arp Impex. A venit cu 6-7 oameni de la Urtae SA Roman (actuala SC Elerom SA Roman - n.r.), pentru că trebuia să desfacă transformatorul. Din câte ştiu eu, aveam nevoie disperată de bani, pentru că începusem să construim fabrica de seringi ", a afirmat Aurelian Mateiciuc, actualul director al SC Famos SA. Tranzacţia totală a fost de 40 mii dolari, echivalentul a 340 milioane lei la acea vreme. Suma, modică faţă de valoarea cu care a fost valorificat ulterior de Fenechiu, după ce a trecut prin mai multe firme, din Bucureşti, Iaşi sau Grajduri, printre care şi firma lui Dragoş Stănescu, firmă de sacrificiu, care a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerţului, în anul 2002, exact după finalizarea tranzacţiilor importante.

Jaf la Tepro

Printr-o firmă din Iaşi, Fenechiu a cumpărat de la fostul LBR (Laminorul de Bandă la Rece) nu mai puţin de nouă transformatoare. Astfel, la data de 21 iulie 2000, de la Tepro SA pleacă primul transformator de mare capacitate, de care actualul Technosteel LBR ar avea nevoie ca de aer. Suma tranzacţiei este ridicolă: 352 milioane lei la acea dată, pentru un transformator similar celui de la SC Famos SA Suceava. Tot la Fenechiu, sau mai bine zis la firma sa SC Fene Grup SA, au ajuns şi un număr de 7 transformatoare de o capacitate de 160 KVA, luate iniţial din fabrică pe firma Iacmae SRL din Craiova, care nu există, din datele deţinute până în prezent. Transformatoarele către firma din Craiova au fost vândute la preţul de 66 milioane lei bucata. Câteva luni mai târziu, la data de 28 octombrie 2001, firma Medea Import Export România SRL din Iaşi a luat practic pe gratis transformatoare de 250 KVA, pentru suma de 5,9 milioane lei bucata, pomană curată, nu alta. Interesant este că aceste afaceri au fost făcute în mare parte în perioada în care scandalurile se ţineau lanţ la SC Tepro SA, iar transformatorul de 57 de tone, de o capacitate de 40 MVA a fost luat cu doar două săptămâni înainte de asasinarea liderului de sindicat Virgil Săhleanu, într-o conjunctură deosebită, cu grave tensiuni sociale.

Cazul Donaris

Fabrica de hârtie din Brăila a fost a fost de asemenea ţinta afaceristului Fenechiu. În joc au intrat şi reprezentanţi ai fostului Fond al Proprietăţii de Stat - FPS, în frunte cu Mihai Mustaţă, pe acea vreme director comercial la SC Fortus SA Iaşi. Unul dintre salariaţii combinatului ieşean a povestit reporterilor ZIUA de Iaşi modul în care au fost cărate aceste transformatoare, coloşi de 57 de tone. Identitatea acestuia trebuie protejată, pentru a-l scuti de eventuale repercusiuni ulterioare. "{tiu că noi trebuia să facem nişte transporturi în Olanda, de utilaje mari. Transformatoarele au fost aproape toate cărate de Fenechiu cu trailerul de la CUG. El a stat în umbră şi l-a băgat în faţă pe Stănescu, pentru că ştia că odată se va întoarce împotriva lui. Ciobanu, care era director, a început să ţipe într-o zi că de ce este trailerul ocupat tot timpul când el are contracte de mare tonaj în Olanda. A intervenit Mustaţă şi totul s-a calmat, iar Ciobanu a zis ceva de genul «terminaţi odată cu transformatoarele astea ale lui Fenechiu, să nu mai aud de ele»", a afirmat salariatul de la CUG. Legătura evidentă cu persoane din fostul Combinat de Utilaj Greu a fost recunoscută chiar şi de Dragoş Stănescu, care a afirmat că transformatorul de la SC Celhart Donaris SA din Brăila a fost luat de la SC H&H SA Constanţa, firmă care a căpuşat o bună perioadă de timp activitatea Fortus SA Iaşi. "Nu le-am luat eu direct de la Brăila, ci de la o firmă din Constanţa. Cred că se numea H&H, dar erau nişte băieţi tineri care mai făceau afaceri şi prin Iaşi", a mai afirmat Stănescu.

Firme de stat

Ţinta predilectă a afacerii lui Fenechiu a fost reprezentată de firmele de stat, de la care încearcă să mai scoată şi acum ceva din praful aşternut în urmă cu cinci ani de zile pe mormintele firmelor de stat, de defunctele FPS şi Convenţia Democrată din România (CDR). Datele de la Registrul Comerţului arată că în anul 2000, anul predilect al afacerilor oneroase, firmele Tepro SA, Celhar Donaris SA, Siderca SA şi Famos SA erau controlate de stat. Cazul menţionat anterior, al SC Tepro SA, este de notorietate în Iaşi şi nu numai: anul 2000 găsea fabrica ieşeană cu o situaţie financiară precară, fabrica fiind ieşită dintr-un scandal monstru, care a culminat cu rezilierea contractului cu investitorul ceh. Ca în cazul fabricii de seringi de la Suceava, acţionariatul SC Tepro SA la data de 22 decembrie 2000 era format din FPS, cu un procent de 55,44 la sută, şi SIF II Moldova cu 36,18 la sută, iar situaţia financiară era dificilă.